Materia visului e lipsita de substanta, asa spunea azi cineva. Si se si contrazicea in enuntul asta, prost construit. Adica? Adica n-are, din realitate, decit aparenta. Visul cica nu are urmari in viata reala. Visul nu are consistenta. De cind am deschis blogul asta, visul a devenit, pentru mine, o naluca. Il urmaresc si nu-l prind, in fiecare dimineata el se dilueaza rapid in febra gindului de a mi-l aminti, de a-l fixa. Incerc totul, intirziu in somn, ma reintorc in vis, ma agat cu disperare de o senzatie, ca si cum din starea in/cu care ma trezesc as putea deduce stimulul care a declansat-o. Cern in minte posibilele situatii onirice care ar fi putut declansa starea, e o obositoare cautare interioara.
Vis despre A. Sfirsit de relatie.
Nu stiu de ce, dar mergeam la tine. Acasa. Stateai intr-un bloc inalt, initial ma gindisem sa merg cu liftul, dar apoi… am luat-o pe scari.
Tot asa: la inceput scarile erau scari. Dar mai apoi, scara blocului s-a strins, a devenit tot mai ingusta, ca un turn; pe pereti erau carti, in rafturi, iar scara a disparut. Au ramas niste trepte de sirma, precum cele de pe turnuri, si numai cine ma cunoaste bine stie ce inseamna scarile aleapentru mine. Ma prindeam de fiecare bara si, cu groaza in suflet, urcam. O treapta, si apoi inca una… La fiecare incercam sa testez mai intii, daca nu cumva se va desprinde din perete. Si trageam cu ochiul la cartile din jurul meu. Pina la urma am decis ca trebuie sa iau si eu niste carti; acum nu le mai stiu numele, dar am luat 6-7 carti jumulite rau, din care era smuls mai bine de 3/4. Erau doar copertile si cite un fascicol de maxim 30 de pagini. Apoi, ca din senin, a aparut bibliotecara, care voia sa noteze ce am luat. Dar eu ma grabeam spre tine – si n-am avut rabdare. Voiam sa i le las, sa le inregistreze, pentru ca aveam sentimentul pierderii ireparabile, daca mai astept mult. Am cautat sa pun piciorul pe priciul de beton pe care se afla masa bibliotecarei…
Apoi mi-a sunat telefonul.
Visele recurente
Un breviar al viselor mele curente se va deschide, intotdeauna, cu visele recurente.
Vise codificate, a caror lectura psihanalitico/culturala va cadea mereu pe aceleasi axe: implinire/neimplinire, temeri, aspiratii, dorinte ascunse.
In categoria asta intra visele despre scari, despre zbor sau inot, despre usi, despre apa, despre nuditate in public, despre sex si despre prajituri. Desi sint din categorii diferite, ele poarta semnificatii similare. Visele despre usi pe care nu reusesc sa le inchid la timp in fata pericolului sint cam la fel cu cele despre prajiturile pe care, desi le tezaurizez, nu reusesc sa le consum. Visele despre scari intra, majoritatea, au un tipar similar, desi continuturile pot fi diferite: nu reusesc sa urc scarile, fac eforturi deosebite. Deci tot vise despre incapacitate.
bine ati venit!
Aici e locul unde putem sa ne revarsam sacul cu vise.
Cele mai ciudate, cele mai cuminti, cele cu sau fara semnificatie, vise sa fie.
Si de-alea cu ochii inchisi, sa n-aud de fantezii sau alte alea.
Spor la scris! Aveti, din acest moment, trei ore!
Cind se incheie timpul, va rugam sa puneti pixurile jos!
